Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.
Casa Capsa
Situata pe Calea Victoriei, la intersectia cu Str. Edgar Quinet, in apropiere de Cercul Militar National, este hotel, cofetarie, cafenea si restaurant. Era cea mai mare firma de restaurante si cofetarii de la noi, ajunsa vestita in toate centrele Europei, in istoria culturala a orasului cafeneaua ramanand cea mai cunoscuta, un loc al boemiei bucurestene.
Pe locul ocupat astazi de cladire erau situate, la sfarsitul sec. XVII, casele si curtea boierului Radu Slatineanu. In 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucatar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumparat casele si, in sala de jos, a deschis un birt vestit prin mancarurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sala de bal, cunoscuta sala „Momolo” sau „Slatineanu”, unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitala. Cladirea a fost cumparata in 1868 de fratii Capsa, Constantin si Grigore.
Ei deschid aici Cofetaria „La doi frati, Constantin si Grigore Capsa”. In 1876 Constantin s-a retras din aceasta asociere, ramanand numai Grigore. Alaturi de cofetarie, acesta a ridicat si un hotel (in 1886) si apoi Cafeneaua „Capsa” (in 1891).
Succesul Casei Capsa a dus la aparitia mai multor fabrici de bomboane si ciocolata, care isi deschid si magazine de desfacere in Bucuresti, Sinaia, Iasi s.a. In 1869, Casa Capsa a devenit furnizor al Curtii Domnesti, dar si al altor case regale, precum cea a Serbiei si Bulgariei.
Pana la Primul Razboi Mondial (1914-1918), Casa Capsa era interzisa boemei literare, fiind rezervata doar protipendadei, ultimii boieri, oameni publici si ziaristil; se discutau politica, campanii de presa si cancanuri. In timpul razboiului aici a fost instalata popota unei trupe de ofiteri bulgari.
Dupa moartea lui Grigore Capsa, „Casa Grigore Capsa” s-a transformat, in 1931, in urma unor probleme juridice, in „Comandita simpla”, unul dintre primii directori fiind Albert Balen.
Ii urmeaza Rudolf Knapp, care impreuna cu Stefan Capsa (nepotul lui Grigore) au condus firma pana la nationalizare (1948). Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea si specialitatile pe care le oferea au permis Casei Capsa sa detina mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale si neoficiale, al receptiilor si meselor oficiale si particulare din Bucuresti si din tara.
Multi lucratori au fost adusi de la Paris: Joseffe Cambasse, Manchosse (sef-bucatar), Georges Leroy (sef-cofetar bombonier), cel care a preparat prima data la Bucuresti bomboanele „truffe”, Lucien Bertola si Marius Cadillac (chelneri) etc. De-a lungul timpului, Casa Capsa a fost frecventata de aproape toate personalitatile vremii, dar si de oaspeti din strainatate: ducele Nicolae al Serbiei cu suita, fostii suverani ai Serbiei Milan si Natalia Obrenovici, Raymond Poincaré, fostul presedinte al Republicii Franceze, premierul grec Eleftherios Venizelos, diplomati, actori, scriitori, oameni de stat.
